1. Privind la fiul Tău
Pe cruce-n locul meu atârnând
Văd inima-Ți de TaTă
Zdrobită-ndurerată răbdând
Ai fi putut să clatini cerul
Să-ți izbăvești Fiul iubit,
Să risipești întreg misterul
Când a simțit că-I părăsit,
Dar ai răbdat tăcând,
Până la capăt jertfă ducând,
Ți-ai dăruit iubitul Fiu
Răscumpărat să fiu!

2. Crezând în jertfă Lui,
Prin crucea Fiului am în dar
Iertare de păcate,
Izvoare nesecate de har!
Ai fi putut cu o suflare
Orice vrășmaș să-l fi zdrobit,
Să nimicești pe-aceia care
Fiul Ți-au batjocorit.
Dar ai răbdat tăcând,
Până la capăt jertfa ducând,
Pe mine-un batjocoritor,
Să nu mă lași să mor.

3. Înțelepciunea Ta
Se-arată-n Golgota mântuind,
Dreptate și sfințire
Ne-a dat a Ta iubire jertfind!
N-ai fi putut nicicând aduce
Neprihănirea-n păcătos,
De n-ai fi acceptat pe cruce
Să moară Fiul Tău, Hristos,
Și ai răbdat tăcând,
Până la capăt jertfă ducând
Fiului Tău l-ai câștigat
Mireasa-n alb curat
Final:
Privind la fiul Tău
Pe cuce-n locul Tău atârnând.